În vremurile copilăriei mele, anii `80 - `90, oasele erau considerate un deliciu pentru câini sau pisici și îmi amintesc cum le ofeream cu bucurie ori de câte ori aveam ocazia. Am avut și un incident cu un fragment de os blocat în cavitatea orală a motanului meu de atunci, Felix, un pisoi uriaș, blând și iubitor și rememorez groaza și încercările lui disperate de a scăpa de obiectul înțepenit între dinți, ce-i blocase aproape în totalitate gura. Am reușit să îl eliberez de os și de atunci nu am mai oferit vreodată delicii periculoase.
Mai târziu, când am ajuns la Facultatea de Medicină Veterinară, am văzut din plin efectele devastatoare ale administrării oaselor în alimentație: obstrucții, perforații intestinale, animale care trebuiau operate pentru că au primit ceea ce stăpânii lor au considerat a fi recompense. Eu îmi învățasem deja lecția.
Oasele, indiferent dacă sunt mici sau mari, fierte sau nefierte, nu sunt potrivite pentru a fi administrate în hrana animalelor.
Principalele riscuri la care sunt expuse animalele care consumă oase crude sau preparate termic sunt:
Fracturile dentare: Sunt cele mai frecvente consecințe ale administrării oaselor și de cele mai multe ori sunt deosebit de dureroase. Cu toate acestea, fracturile dentare sunt de multe ori neglijate, pentru că animalele nu știu să spună că au o problemă.
Blocarea în cavitatea orală și sufocarea: Oasele se pot fixa în dantură, între oasele mandibulei sau între mandibulă și maxilar. Blocarea fragmentelor de os la nivelul structurilor din porțiunea superioară a gâtului, sau aspirarea lor poate determina sufocare.
Perforarea gingiei, a limbii, obrajilor etc.: Oasele pot înțepa structurile moi de la nivelul cavității orale și fie produc leziuni trecătoare, fie infecții, deoarece inoculează microbi în plaga înțepată, fie fragmente de os rămân cantonate și generează reacții de corp străin. De cele mai multe ori leziunile sunt dureroase și necesită intervenție cu anestezie pentru drenare, curățare și tratament.
Perforații ale tubului digestiv: Sunt complicații severe ale hrănirii cu oase, punând în pericol viața animalului. Zonele adiacente perforației sunt însămânțate cu microbi din tubul digestiv, de aici până la infecții severe și chiar septicemie pot trece numai câteva ore.
Ocluzii ale tractului digestiv: Oasele, fierte sau nefierte, cauzează între 30 și 80% dintre cazurile de obstrucții esofagiene conform unor studii prezentate între 1999 și 2011, dar acestea se pot bloca în orice porțiune a tubului digestiv.
Constipație: Fragmentele de os, parțial digerate, pot fi abrazive, se conglomerează și produc constipație severă, chiar obstrucție.
Moarte: Majoritatea problemelor enumerate mai sus pot duce la deces, în special dacă amânați prezentarea la veterinar.
Surse:
https://www.fda.gov/ForConsumers/ConsumerUpdates/ucm208365.htm
https://avmajournals.avma.org/doi/full/10.2460/javma.243.11.1549
https://www.petmd.com/blogs/nutritionnuggets/jcoates/2012/mar/dogs_bones_dangerous_combination-13528