Sterilizare și castrare

OperaÈ›ii ce au intrat în rutina în medicinei veterinare, castrările È™i sterilizările pot fi realizate curativ sau de elecÈ›ie. Pentru proprietari, însă, luarea deciziei de a supune animalul lor de companie la acest tip de intervenÈ›ii poate fi puÈ›in mai complicată. În rândurile de mai jos aveÈ›i date care vă pot ajuta să luaÈ›i o decizie informată:
Principalul motiv pentru a castra / steriliza
Èšinerea sub control a numărului de animale fără stăpân È™i implicit a bolilor pe care le pot disemina primează în decizia de a steriliza.
​
Evitarea unor riscuri
Care ar fi motivele pentru a face aceste intervenÈ›ii la animalele È›inute în casă sau în curte È™i care au È™anse minime de a procrea?
​
LegislaÈ›ia în vigoare prevede sterilizarea sau castrarea câinilor È™i pisicilor care nu deÈ›in pedigree.
Femelele nesterilizate pot intra sub incidenÈ›a riscului de a face anumite boli ale aparatului reproducător precum piometrul (frecvent la cățelele intacte), cancerul ovarian sau cancerul uterin afecÈ›iuni ce odată cu sterilizarea pot fi evitate, sau riscul de a le dezvolta se diminuează. În cazul masculilor, evitaÈ›i riscul de a dezvolta cancer testicular, tumori benigne sau hiperplazie de prostată, probleme ale glandelor perianale etc. Și speranÈ›a de viață poate fi influenÈ›ată de castrare, în special în cazul pisicilor a căror speranță de viață se dublează iar a motanilor creÈ™te cu mai bine de jumătate.
Asumarea altor riscuri
Riscuri imediate:
-
Orice intervenÈ›ie chirurgicală are un oarecare grad de risc, în special datorat anesteziei – animalul poate dezvolta insuficiență cardiacă, respiratorie È™i poate să nu facă față procedurii – totuÈ™i aceste cazuri sunt foarte rare, mai puÈ›in de 1 la 1000.
-
Probleme circulatorii secundare intervenției: tromboze, hemoragii;
-
Seroame - acumulări de fluid între È›esuturi;
-
Hernii ale grăsimii abdominale, ale segmentelor intestinale, vezicii urinare sau ale altor organe abdominale;
-
ComplicaÈ›ii de natură infecÈ›ioasă, în special dacă dacă igiena locală este deficitară;
-
Animalele se pot automutila în încercarea de a elimina durerea postoperatorie etc.
Riscuri pe termen lung:
-
Statistic, s-au observat modificări în comportamentul alimentar al animalelor castrate, acestea au tendinÈ›a de a mânca mai mult È™i de a evita exerciÈ›iul fizic, putând ajunge la obezitate fără un control mai atent al dietei.
-
Într-un procentaj foarte redus, câinii castraÈ›i / sterilizaÈ›i pot intra sub incidenÈ›a riscului de a dezvolta osteosarcoame (în special rasele mari), tumori cardiace, iar masculii castraÈ›i pot dezvolta cancer de prostată – totuÈ™i, numărul îmbolnăvirilor este foarte mic.
-
Motanii castraÈ›i pot dezvolta mai uÈ™or boli ale tractului urinar inferior, calculoză È™i obstrucÈ›ii uretrale, în lipsa unei monitorizări atente a dietei È™i a factorilor de stres, predispozanÈ›i.
-
Unii câini, în special dacă sunt castraÈ›i / sterilizaÈ›i înaintea vârstei de trei luni pot dezvolta incontinență urinară – totuÈ™i, odată cu creÈ™terea vârstei la care sunt operaÈ›i, scade È™i riscul apariÈ›iei acestei probleme.
-
O altă complicație posibilă, ce poate afecta mai ales cățelele este dezvoltarea hipotiroidismului.
-
Dacă intervenÈ›ia se realizează înaintea completării creÈ™terii, în special în cazul masculilor, este posibil ca mineralizarea epifizelor să se realizeze cu întârziere, având ca rezultat o statură mai mare a acelui animal. De asemenea, motanii castraÈ›i înainte de pubertate vor avea o conformaÈ›ie a feÈ›ei asemănătoare femelelor.
-
IncidenÈ›a problemelor articulare este uÈ™or mai crescută, în special pentru câinii de talie medie/mare
Avantaje pentru proprietari
Animalele necastrate vor manifesta comportamente specifice, odată cu atingerea maturității sexuale, ce pot deveni inacceptabile pentru proprietari. Castrarea / sterilizarea pot suprima aceste manifestări.
Masculii, în perioada de împerechere, au tendinÈ›a de a-È™i marca teritoriul cu urină sau chiar cu fecale – motanii pot deveni deosebit de deranjanÈ›i prin mirosul înÈ›epător È™i persistent al urinei lor - pot deveni agresivi, pot încerca să se cupleze aleatoriu cu obiecte, sau pot evada în căutarea femelelor expunându-se riscului de a fi accidentaÈ›i în stradă. Motanii au tendinÈ›a să vocalizeze insistent dacă aud femele în călduri, zi sau noapte, iar dacă locuiesc la curte pot fi răniÈ›i serios în încăierările ce au loc în timpul curtării femelelor – acelaÈ™i lucru li se poate întâmpla È™i femelelor. Riscul de a contacta boli este mult mai mare în cazul animalelor necastrate, mai semnificative sunt tumorile veneriene È™i bruceloza (ce se transmite È™i la om) la câini, virusul imunodeficienÈ›ei sau leucemia în cazul pisicilor, dar È™i alte boli contagioase.
Cățelele în estru vor atrage masculi atât în timp ce sunt scoase la plimbare, cât È™i în jurul curÈ›ii ceea ce poate duce la încăierări, iar stăpânii pot fi atacaÈ›i de câinii curtezani. Mai mult de 50% dintre cățelele necastrate pot dezvolta gestaÈ›ie falsă – sterilizarea elimină această afecÈ›iune.
Pisicile în călduri au comportamente languroase ce alternează brusc cu agresivitate, sunt neliniÈ™tite, vocalizează intens È™i îÈ™i pot marca teritoriul. Întrucât sunt poliestrice sezoniere, iar intrarea în călduri este puternic influenÈ›ată È™i de periodicitatea zi-lumină, pisicile È›inute în apartament, datorită iluminării excesive pot manifesta călduri mult mai des decât cele de curte, făcând ca liniÈ™tea proprietarilor lor să fie mult perturbată. Sterilizarea opreÈ™te aceste manifestări.
Alternative hormonale
Exista pe piață alternative hormonale care însă necesită administrare atentă, periodică, la intervale bine precizate de timp, iar nerespectarea lor poate influenÈ›a semnificativ eficienÈ›a tratamentului. Au o serie de efecte adverse, cu incidență destul de crescută, pentru care nu pot fi considerate soluÈ›ii pe termen scurt sau îndelungat: chisturi ovariene, reacÈ›ii alergice, greață, retenÈ›ie hidrică, tumefierea mamelelor, hiperplazie endometrială chistică, piometru, iar în cazul celor injectabile, în plus: leucodermie, alopecie È™i prurit la locul de inoculare ce poate duce la auto-mutilare.
Mituri
Se vehiculează informaÈ›ia conform căreia fie animalul ar trebui să fie lăsat să treacă de pubertate înainte de îndepărtarea gonadelor. Odată cu maturizarea sexuală, pot apărea È™i obiceiurile de marcare a teritoriului, castrarea înaintea instalării pubertății nu lasă animalul să-È™i înstăpânească aceste obiceiuri, astfel veÈ›i avea o casă mai curată. Riscul de incontinență urinară descris mai sus scade odată cu creÈ™terea în vârstă, riscul este mai mare la câinii castraÈ›i înaintea vârstei de 3 luni. Astfel, puteÈ›i lua în considerare castrarea câinilor de talie mică în jurul vârstei de 6 luni, medie după un an,cei de talie mare după vârsta de doi ani, a pisicilor de la 5 luni, iar a motanilor după împlinirea vârstei de un an (ideal).
În ceea ce priveÈ™te femelele, se spune că ar fi bine să facă o serie de pui înainte de a fi sterilizate. Nu există vreo argumentaÈ›ie logică în privinÈ›a acestei afirmaÈ›ii, iar puii rezultaÈ›i în urma acestor iniÈ›iative trebuie să-È™i găsească stăpâni. Odată cu înaintarea în vârstă intervenÈ›ia chirurgicală va fi mai greu de suportat - È›ineÈ›i cont de faptul că organismele tinere se refac mai rapid dintr-o operaÈ›ie. În cazul cățelelor de talie mare, însă, sterilizarea înaintea vârstei de un an poate conduce la instalarea ulterioară a unor probleme urinare recurente.
Concluzii
CântăriÈ›i bine beneficiile È™i riscurile asociate intervenÈ›iilor È™i luaÈ›i în calcul ce aÈ™teptări aveÈ›i de la animalul dumneavoastră de companie pe termen lung. Traiul alături de un animal intact sexual poate fi deosebit de dificil, iar pentru puii ce pot rezulta accidental ar trebui să găsiÈ›i stăpâni responsabili – puteÈ›i face asta?
​
